Cand eram mic imi petreceam mult timp privind cerul si visand. In vacantele de vară la țară la bunici era activitatea mea preferata. Fie ma uitam la nori si ii personificam sau ii asemuiam cu niste animale, fie visam ca ajung la ei in zbor si ii ating cu mana (mai tarziu chiar am reusit asta), fie numaram stelele noaptea incercand sa cuprind cu mintea imensitatea spatiului cosmic.
Mai tarziu mi-am dat seama ca nu sunt singurul, oricarui om ii place sa viseze cu ochii deschisi. Si mai mult, nu e o activitate recenta, de mii de ani oamenii au tot privit cerul cu ochi visatori. Tot privind si privind au observat niste evenimente repetitive. Soarele si stelele se rotesc in jurul pamantului, luna isi tot ascunde si arata fața si, daca privesti suficient de mult timp, dupa cateva cicluri ale lunii observi ca soarele te arde mai tare sau mai bland. De asemenea s-a observat ca miscarea soarelui creeaza ziua si noaptea (evident), ca luna e suficient de puternica sa influenteze nivelul marii (nu la fel de evident), ca exista o legatura intre pozitia soarelui pe cer si anotimpuri. Aceste observatii au fost foarte utile pentru agricultura si progresul omenirii pana la forma pe care o stim astazi. Dar cum ziceam, omul nu se satura doar cu mancare ci se hraneste si cu vise. Asa ca tot privind stelele a inceput sa observe ca daca le grupezi cumva, incep sa semene cu niste animale sau cu alte simboluri familiare lui. Cu atat mai visator a privit stelele in noaptea in care s-a nascut copilul lui (nu de alta dar nu putea sa doarma de urlete) incercand sa gaseasca legaturi intre leul pe care il vede pe cer si soarta urmasului sau.
Dar omul mai are o caracteristica ce il deosebeste de animal: egoul. Pentru a putea da o semnificatie existentei sale efemere isi croieste tot felul de imagini despre sine care ii confirma valoarea (dar ii si ingradesc libertatea in acelasi timp). Incepe sa se creada centrul universului, ceea ce este evident adevarat … in fond, pana si soarele se roteste in jurul lui! Incepe sa creada ca exista o fiinta acolo sus (respectiv jos daca locuiesti in emisfera sudica) care nu are alteva mai bun de facut zi si noapte decat sa ii asculte lui rugaciunile, dar asta e alta poveste. Incepe sa creada ca singurul rol al universului observabil e sa conspire ca fiul sau sa devina asemenea unui leu. Pe cat bun simt avea omul in observatiile legate de ciclul astrelor si ciclul evenimentelor naturii din jurul sau, pe atat de subiective si irationale erau legaturile facute intre astre si soarta plodului egoului sau … in fond dragostea-i oarba!
Si uite asa, dupa multe nopti nedormite a aparut astrologia. In cel mai larg sens al cuvantului inseamna cautarea semnificatiilor pe cer. Omul accepta cu greu ca viata implica incertitudine asa ca doreste sa afle ce ii rezerva viitorul. Si unde altundeva poate citi adevarul mai usor decat pe ecranul imens, cu plasma, aflat deasupra capetelor noastre, ecran Mega Giga Full HD cu 70 de miliarde de trilioane de pixeli si tot atatea informatii utile si precise inscrise acolo de la Big Bang incoace, cu dedicatie, pentru noi!
Pentru a intelege ce ne e scris in stele, astrologii mileniului 3 inainte de Cristos au efectuat studii statistice riguroase pe un esantion de 30 de milioane de oameni (cam atatia eram atunci), dupa cum reiese clar din nenumaratele documentele istorice gasite din vremea respectiva. Dupa incercari repetate si rafinari succesive s-a dezvolta un model predictiv aproape perfect, atat de bun incat nu s-a mai obosit nimeni sa-l inbunatateasca de vreo 2 milenii, de cand Ptolemeu a scris Tetrabiblos.
Problema e ca precizia predictiilor facute de un astrolog profesionist din ziua de azi nu este cu nimic mai buna decat o aruncare de moneda, dupa cum reiese dintr-un studiu din ‘85 facut de Shawn Carlson la universitatea din Berkeley, California. Pentru a multumi toate exigentele, experimentul a fost proiectat impreuna cu reprezentanti de seama ai astrologilor cat si cu oamenii de stiinta. Astrologii au avut la dispozitia data, ora si locul nasterii individului si doua profile, unul corect si unul de la alta persoana. Dupa calcule indulungate au reusit sa aleaga profilul corect cu o precizie demna de aruncarea unei monede. Pentru detalii, cititi aici studiul: http://muller.lbl.gov/papers/Astrology-Carlson.pdf
Dar chiar si fara un studiu riguros, daca cunosti niste gemeni iti dai seama ca, desi s-au nascut cam la aceeasi ora si cam in acelasi loc, caracterul lor depinde mai mult de niste factori telurici, cum ar fi cercurile de prieteni, decat de cum s-au “aliniat” astrele. Daca crezi ca energia indepartatului Jupiter ii inflenteaza soarta noului nascut, atuci vei fi surprins sa afli ca aparatele electrocastnice emit unde electromagnetice cu mult mai puternice. Asa ca ai grija cu prajitorul de paine ca s-ar putea sa influentezi soarta omului negativ, sau pozitiv, nu se stie cum... asa ca da cu banul ;)
Si chiar si asa, desi de vreo 500 de ani s-a descoperit ca pamantul nu e centrul universului, ca nu e deloc fix si ca de la an la an, in aceeasi data, se mai muta cu vreo 35.000 km de la ultima pozitie, desi studii recente zic ca o monda e la fel de eficienta la prezicerea viitorului si desi psihologii zic ca omul e inclinat sa retina tiparele care ii plac si sa le uite pe restul (vezi "Cognitive bias" si "Forer effect") … chiar si asa, omul modern va continua sa priveasca visator la stele si sa admire frumusetea lor, sa se lase mangaiat de misticismul unor culturi indepartate in timp si sa spere ca sufletul lui va fi nemuritor.
Omul a creat stelele dupa chipul si asemanarea lui, si nu invers...
